Conexiuni – Dinți, Mușcătură și Postură

O mușcătură incorectă este asociată cu un echilibrul postural mai prost

Mușcătura, Ocluzia Dentară reprezintă contactul dintre dinții de sus și de jos la închiderea gurii. Dinții pot fi perfect aliniați sau pot prezenta modificari cu diferite  grade de malocluzii.

În ultimii ani, a crescut interesul medical pentru corectarea dinților care nu se ating perfect pentru a preveni probleme precum durerea de maxilare, golurile dintre dinți sau îngesuirea lor.  

Ocluzia dentară este strâns legată de controlul posturii și echilibrului.

Deși este un termen tehnic, „ocluzia dentară” este din ce în ce mai mult în mintea multor pacienți în urma unei vizite de rutină la stomatolog sau ortodont. Medicul specialist  diagnostichează probleme legate de o mușcătură incorectă, cum ar fi linia mediană deviată, decalaje între dinți și maxilare , dinți înghesuiți și dinți lipsă.

Un alt aspect de subliniat este faptul că, deși această relație poate părea statistic mică, ea crește atunci când o persoană experimentează oboseală sau când instabilitatea emoțională este un factor important. Această relație nu este la fel de evidentă în condițiile statice de zi cu zi, deși pot exista afecțiuni asociate acestor patologii, cum ar fi obezitatea, care agravează instabilitatea organismului, scăzând astfel controlul postural, crescând riscul de căderi sau accidentări.

Această relație poate juca un rol esențial în ceea ce privește funcționalitatea și în cele din urmă prevenirea leziunilor, cum ar fi entorse, fisuri și fracturi cauzate de o instabilitate neașteptată, deoarece oboseala crește și capacitatea de control scade.

O influență reciprocă

Controlul postural este rezultatul unui sistem complex care include diferite elemente senzoriale și motorii care apar din informații vizuale, somato-senzoriale și vestibulare.

Există un interes științific crescut în ceea ce privește relația dintre sistemul stomatognatic (ansamblul de organe și țesuturi care ne permit să mâncăm, să vorbim, să mestecăm, să înghitim și să zâmbim) și controlul postural.

Legătura poate avea o explicație neurofiziologică. Există o influență reciprocă între nervul trigeminal și nucleul vestibular – care sunt responsabili pentru funcția masticatoare și respectiv pentru controlul echilibrului, precum și între mușchii masticației și ai gâtului.

Această influență ar explica de ce malocluziile dentare afectează negativ controlul postural. 

Echilibrul postural se îmbunătățește atunci când sunt corectate malocluziile.

Controlul postural este îmbunătățit – atunci când sunt realizate diferite corecții cum ar fi poziționarea maxilarului într-o poziție neutră.

De ce dinții sunt atat de importanți pentru postură? 

Craniul este cea mai grea parte a corpului nostru și este sprijinit pe ultima vertebră cervicală (atlas). Pentru a ne asigura că așa o greutate cum este capul, care cântărește în medie 4 kg, rămâne stabil cu cea mai mică cheltuială de energie, Mama Natură a conceput un „sistem bio-mecanic de pârghii” foarte ingenios.

Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: „Ce sau cine ține craniul pe ultima vertebră cervicală?”

Craniul se așează literalmente pe dinți și pe vertebra atlasului. Dinții devin schela in forma de arc care sustine craniul.

Cu toate acestea, am văzut că acest suport este doar temporar și îl aveți doar în timpul ocluziei. În timpul ocluziei, prin înghițire, corelația neuro-musculo-scheletică craniu-mandibă trece pe restul corpului.

Mai mult, morfologia dentară, adică forma dinților, ne explică și ne face să înțelegem funcția dublă a dinților care nu sunt folosiți numai pentru mestecat, ci și pentru a susține craniul în timpul ocluziei.

De aici înțelegeți cum greutatea craniului este distribuită pe dinți. De fapt, dinții sunt mai mari în zona premolară și molară, deoarece în acea zonă se va descărca cea mai mare parte a greutății craniului. În schimb, incisivii sunt mai subțiri, deoarece nu trebuie să țină în sus craniul și au doar funcția de a tăia alimentele.

De fapt, dintele care trebuie să facă față celei mai mari sarcini este exact cel mai mare: primul molar. Nu este o coincidență faptul că pe arcadele superioare și inferioare, molarii sunt prezenți în ordine descendentă: primul este mai mare decât al doilea și al doilea este mai mare decât al treilea. De fapt, acesta este modul în care se distribuie greutatea craniului.

Primul molar împreună cu ceilalți molari și premolari, sunt responsabili, pe lângă grătarul alimentelor, pentru susținerea craniului și previne probleme posturale, cum ar fi scolioza, cifoza și lordoza.

Craniul se sprijină întotdeauna pe prima vertebră cervicală și este susținut doar de mușchii gâtului.

Maxilarul inferior (mandibula) este suspendat între osul hioid și craniu și este echipat cu o articulație mobilă: ATM (articulația temporo-mandibulară), o articulație care asigură  mișcari de-a lungul celor trei planuri spațiale. Având în vedere aceste particularități ale maxilarului, este greu de crezut că, craniul poate găsi sprijin pe dinți și maxilarul inferior. Și este și mai dificil să înțelegem cum o disfuncție din acestă zonă poate produce astfel de schimbări remarcabile în întregul corp.

Răspunsul constă în faptul că maxilarul inferior devine o structură stabilă și are o funcție de activă numai în momentul ocluziei (mușcăturii) sau în timpul contactului ocluzal. Mai precis, cea mai mare stabilitate este produsă în faza de deglutiție, când înghițim.

De fapt, în timpul actului de înghițire, toți mușchii sistemului stomatognatic încep să funcționeze și tocmai în acest moment maxilarul devine o structură solidă, la fel ca un catarg pentru barca cu pânze susținut de cabluri.

În timpul acestui proces, atât de ridicarea cât și de coborâre mușchii faciali se contractă în același timp. Atunci când acești mușchi lucrează împreună, din puncte opuse, devin ca un fascicul de legătură care dă un efect de stabilizare a maxilarului.

Exact în timpul actului de înghițire, forțele generate de contactul dintre dinți sunt transmise structurilor subiacente.

Să încercăm să progresăm în pași mici pentru a înțelege pe deplin acest bio-mecanism.

Următoarele întrebări ar putea fi: cum acest întreg sistem poate compromite postura corpului?

Cum se determină o postură corectă? 

Cum se generează bolile de spate? 

Cum puteți remedia scolioza și să opriți deteriorarea lordozei și a cifozei?

Răspunsul la toate aceste întrebări stă în „dinți”.

La Otho Institute folosim un concept ocluzo-postural care plasează individul în centrul tratamentului: tratăm pacienții și nu dinții, nu dinții suferă, ci un individ care percepe această durere printr-un filtru particular –  cine este el, corpul și mintea lui.

Dr. Ela Bănică


Lasă un răspuns

Your email address will not be published.Required fields are marked *