De ce prima evaluare este ideală de la 3 ani și înainte de erupția primilor molari permanenți
Dacă așteptăm să vedem dinții permanenți strâmbi, vedem deja rezultatul unui proces de dezvoltare început cu ani înainte.
Aceasta este una dintre cele mai importante diferențe dintre ortodonția copilului și ortodonția adolescentului sau adultului.
La copilul mic nu ne interesează doar poziția dinților.
Ne interesează cum crește fața, cum se dezvoltă maxilarele, dacă există suficient spațiu pentru viitorii dinți permanenți, cum respiră copilul, unde se află limba în repaus, cum mestecă, cum înghite și cum se construiește viitoarea lui ocluzie.
De aceea, la ORTHO INSTITUTE, recomandăm prima evaluare a dezvoltării dento-faciale începând cu vârsta de 3 ani, ideal în intervalul 3–6 ani, înainte de erupția primilor molari permanenți.
Nu pentru că fiecare copil are nevoie de aparat.
Ci pentru că aceasta este perioada în care putem observa dezvoltarea în timp ce se produce, nu doar consecințele ei câțiva ani mai târziu.
Copilul dumneavoastră are între 3 și 6 ani?
Nu este prea devreme pentru o evaluare. Este vârsta la care putem verifica dacă dezvoltarea dento-facială evoluează favorabil.
Ortodonția copilului este fundamental diferită
Întrebarea esențială la 3–6 ani nu este:
Are nevoie de aparat dentar?
ci
Se dezvoltă corect?
Un copil de 4 ani nu este un adolescent mai mic.
Iar ortodonția pediatrică nu ar trebui să fie ortodonția adolescentului începută mai devreme.
Biologia este diferită. Obiectivele sunt diferite. Filosofia de tratament este diferită.
La copil avem un avantaj pe care nu îl mai avem în aceeași măsură la adult:
creșterea.
Structurile cranio-faciale sunt în dezvoltare. Maxilarul și mandibula cresc, arcadele se modifică, dentiția temporară pregătește tranziția către dentiția permanentă, iar funcțiile oro-faciale se maturizează.
Ortopedie dento-facială sau ortodonție? Nu sunt același lucru
Pentru părinți, diferența este importantă.
ORTODONȚIA
Ortodonția se ocupă predominant cu poziția dinților și relațiile ocluzale.
Prin diferite sisteme ortodontice putem deplasa dinții, gestiona spațiul, corecta rotații și înghesuiri și coordona arcadele.
Aceasta este imaginea clasică a ortodonției: adolescentul sau adultul cu aparat fix ori alignere.
ORTOPEDIA DENTO-FACIALĂ
La copilul aflat în creștere, perspectiva poate începe mai devreme.
Ortopedia dento-facială urmărește dezvoltarea structurilor care susțin dentiția și ocluzia și modul în care acestea evoluează în timpul creșterii.
Nu ne întrebăm doar:
Unde sunt dinții?
Ne întrebăm:
Cum se dezvoltă maxilarul?
Cum se dezvoltă mandibula în raport cu maxilarul?
Arcadele au forma și dimensiunea adecvate?
Există o problemă transversală sau o asimetrie?
Există o deviație funcțională?
Va exista spațiu pentru dentiția permanentă?
Respirația și funcțiile oro-faciale sunt favorabile dezvoltării?
Aceasta este diferența dintre a privi doar dintele și a înțelege copilul în creștere.
De ce este atât de important intervalul 3–6 ani?
Între 3 și 6 ani, copilul se află predominant în dentiția temporară.
În jurul vârstei de 6 ani începe o etapă importantă: erup primii molari permanenți — cunoscuții „molari de 6 ani” — și începe tranziția către dentiția mixtă.
Ideal este să evaluăm copilul înainte de această tranziție.
De ce?
Pentru că dinții permanenți nu creează structura în care vor erupe.
Ei erup într-o structură care s-a dezvoltat deja ani de zile.
Dacă maxilarul este îngust, dacă arcadele nu s-au dezvoltat suficient, dacă există o ocluzie încrucișată, o deviație funcțională sau alte dezechilibre, apariția dinților permanenți nu reprezintă începutul problemei.
Poate reprezenta momentul în care problema devine vizibilă.
Nu trebuie să așteptăm dinții strâmbi
Una dintre cele mai frecvente idei pe care le auzim este:
„Dinții de lapte sunt drepți. De ce ar avea nevoie de ortodont?”
Pentru că o evaluare ortodontică pediatrică nu înseamnă doar să numărăm dinții strâmbi.
Un copil poate avea dinți temporari aparent frumos aliniați și, în același timp, poate prezenta:
- arcade înguste;
- dezvoltare transversală insuficientă;
- ocluzie încrucișată;
- relații nefavorabile între maxilar și mandibulă;
- deviație funcțională mandibulară;
- respirație orală;
- incompetență labială;
- postură linguală inadecvată;
- masticație predominant unilaterală;
- obiceiuri orale persistente.
De aceea, aspectul dinților nu este suficient pentru a evalua dezvoltarea dento-facială.
A aștepta și a monitoriza nu înseamnă același lucru
„Mai așteptăm până îi ies dinții permanenți.”
Uneori, după o evaluare completă, aceasta poate fi decizia corectă.
Dar există o diferență majoră între: a monitoriza dezvoltarea și a nu evalua copilul până când problema devine evidentă.
În anii în care așteptăm, copilul continuă să crească.
De aceea, filosofia noastră este:
evaluăm devreme, tratăm numai când există indicație și alegem momentul terapeutic în funcție de dezvoltarea fiecărui copil.
Evaluarea precoce nu înseamnă supratratare.
Dimpotrivă.
Poate însemna că nu facem nimic în acel moment — dar știm de ce nu facem nimic și ce trebuie urmărit.
Toți copiii trebuie tratați de la 3 ani?
NU
Toți copiii cresc și se dezvoltă, dar nu toți au nevoie de tratament ortodontic sau ortopedic precoce.
Ceea ce considerăm important este ca dezvoltarea să fie evaluată și urmărită, astfel încât problemele relevante să poată fi identificate la momentul potrivit.
După prima consultație, recomandarea poate fi:
„Dezvoltarea este favorabilă. Monitorizăm.”
sau:
„Există un aspect pe care trebuie să îl urmărim.”
sau:
„Există o problemă pentru care intervenția în această etapă poate fi indicată.”
Acesta este sensul real al prevenției.
Nu tratăm o vârstă. Tratăm copilul potrivit, la momentul potrivit.
Ce evaluăm la 3–6 ani?
La ORTHO INSTITUTE, consultația copilului mic nu este o simplă verificare a dinților.
Evaluăm dezvoltarea integrat.
CREȘTEREA CRANIO-FACIALĂ
Analizăm proporțiile faciale, simetria și relația dintre maxilar și mandibulă.
MAXILARELE ȘI ARCADELE DENTARE
Evaluăm forma, lățimea și dezvoltarea arcadelor, relațiile transversale și spațiul necesar etapelor următoare.
OCLUZIA
Identificăm precoce ocluziile încrucișate, deviațiile funcționale și alte relații ocluzale care merită monitorizate sau interceptate.
RESPIRAȚIA
Observăm dacă respirația este predominant nazală sau orală și dacă există semne care justifică o evaluare suplimentară ORL, alergologică sau de medicină a somnului.
LIMBA ȘI FUNCȚIILE ORO-FACIALE
Evaluăm postura de repaus a limbii, mobilitatea, deglutiția, masticația și competența labială.
OBICEIURILE ORALE
Suptul degetului, utilizarea prelungită a suzetei și alte obiceiuri persistente pot influența ocluzia și trebuie evaluate în context.
TRAIECTORIA DE DEZVOLTARE
Nu ne interesează numai cum arată copilul astăzi.
Ne interesează în ce direcție se dezvoltă.
7 semne pe care părinții le pot observa acasă
Programați o evaluare mai ales dacă observați că micuțul:
- respiră frecvent pe gură sau doarme cu gura deschisă;
- sforăie sau are un somn agitat;
- are frecvent nasul înfundat;
- ține buzele întredeschise în repaus;
- mestecă predominant pe o singură parte sau evită alimentele mai consistente;
- are o mușcătură asimetrică, inversă sau mandibula deviază când închide gura;
- prezintă un obicei oral persistent sau o postură neobișnuită a limbii.
Dar nu este nevoie să existe unul dintre aceste semne pentru prima evaluare.
Un control începând cu vârsta de 3 ani ne permite să avem un reper inițial și să urmărim dezvoltarea copilului în timp.
Copilul de 4 ani, adolescentul de 14 ani și adultul de 40 de ani nu pot fi tratați după aceeași filozofie
Diferența poate fi rezumată simplu:
3–6 ANI
Evaluăm dezvoltarea. Prevenim. Interceptăm selectiv. Ghidăm și monitorizăm creșterea.
COPILUL MAI MARE ȘI ADOLESCENTUL
Gestionăm dentiția mixtă sau permanentă, utilizăm creșterea restantă atunci când este posibil și corectăm o malocluzie deja mai bine exprimată.
ADULTUL
Tratăm într-un sistem cranio-facial matur, prin deplasări dentare și, atunci când diagnosticul o impune, prin abordări scheletale sau chirurgicale asociate.
Acesta este motivul pentru care momentul diagnosticului contează.
Nu putem opri timpul biologic și nu putem recrea mai târziu exact aceeași etapă de dezvoltare.
Întrebări frecvente ale părinților
Copilul meu are 3 ani. Nu este prea mic pentru ortodont?
Nu pentru o evaluare a dezvoltării.
La această vârstă nu căutăm automat să începem un tratament. Verificăm cum se dezvoltă maxilarele, arcadele, ocluzia și funcțiile oro-faciale și stabilim dacă este necesară intervenția sau doar monitorizarea.
Dacă are dinții de lapte drepți, mai trebuie evaluat?
Da.
Poziția dinților este doar una dintre componente. Ne interesează și dezvoltarea arcadelor, relația dintre maxilare, respirația și funcțiile oro-faciale.
De ce înainte de erupția molarilor de 6 ani?
Pentru că erupția primilor molari permanenți marchează începutul unei noi etape ocluzale. Evaluarea înaintea acestei tranziții ne oferă posibilitatea de a analiza dezvoltarea în dentiția temporară și de a identifica problemele înainte ca dentiția permanentă să înceapă să se instaleze.
Înseamnă că va purta aparat de la 3 ani?
Nu.
Consultația și tratamentul sunt două lucruri diferite.
Un copil poate avea nevoie doar de monitorizare, altul de evaluarea unei funcții sau de colaborare interdisciplinară, iar un alt copil poate avea o indicație reală pentru intervenție.
Dacă venim la 7 sau 8 ani este prea târziu?
Nu este prea târziu pentru ortodonție.
Dar nu mai este aceeași etapă biologică.
De aceea preferăm să cunoaștem copilul mai devreme și să alegem momentul intervenției pe baza evoluției sale, în loc să îl evaluăm pentru prima dată după instalarea unei probleme.
Respirația pe gură contează pentru ortodont?
Da, trebuie evaluată.
Respirația orală poate avea cauze diferite și poate necesita colaborarea cu medicul ORL, alergologul, pediatrul sau specialistul în medicina somnului.
Ortodontul nu înlocuiește aceste specialități, dar poate identifica semnele care justifică o evaluare interdisciplinară.
Dacă nu are nicio problemă?
Atunci acesta este un rezultat foarte bun.
Stabilim un reper de dezvoltare și recomandăm momentul următorului control.
Prevenția nu înseamnă să găsim un tratament pentru fiecare copil. Înseamnă să știm că dezvoltarea lui este urmărită.
Cine coordonează evaluarea copilului la ORTHO INSTITUTE?
Evaluarea și planificarea ortodontică sunt coordonate de Dr. Ela Bănică, medic specialist în ortodonție și ortopedie dento-facială, cu practică dedicată ortodonției pediatrice orientate către creștere și dezvoltare cranio-facială.
Abordarea ORTHO INSTITUTE integrează diagnosticul ortodontic și ortopedic dento-facial cu evaluarea funcțională a copilului — respirație, postură orală, limbă, masticație și deglutiție — și, atunci când este necesar, cu evaluarea interdisciplinară.
Dr. Ela Bănică
Ortodonție · Ortopedie dento-facială · Ortodonție pediatrică orientată către creștere
Când ar trebui să programați prima evaluare?
Ideal: de la 3 ani.
Nu așteptați să apară înghesuirea.
Nu așteptați să erupă toți dinții permanenți.
Nu așteptați adolescența pentru a afla cum s-au dezvoltat maxilarele în copilărie.
Evaluarea precoce nu înseamnă că vom începe tratamentul precoce.
Înseamnă că putem urmări dezvoltarea în timp ce se întâmplă și putem alege momentul potrivit pentru fiecare copil.
Copilul dumneavoastră are între 3 și 6 ani?
Acesta este un moment foarte bun pentru prima evaluare a dezvoltării dento-faciale – ideal înainte de erupția primilor molari permanenți.
La prima consultație vrem să răspundem la cinci întrebări:
Se dezvoltă armonios?
Există suficient spațiu pentru etapa următoare?
Respirația și funcțiile oro-faciale sunt favorabile dezvoltării?
Există ceva ce trebuie monitorizat sau interceptat?
Sau putem pur și simplu să urmărim liniștiți creșterea?
Nu așteptați ca dinții permanenți să ne arate retrospectiv cum s-a dezvoltat copilul.
Urmăriți dezvoltarea cât timp se întâmplă.
ORTHO KID — Healthy Start
Prima evaluare: de la 3 ani
Fereastra ideală: 3–6 ani, înainte de erupția primilor molari permanenți
ORTHO INSTITUTE
Centru de excelență în Ortodonție Integrativă, Respirație și Postură
Tratamentul nu începe cu aparatul dentar. Începe cu dezvoltarea.