Ortho Institute

Aparat oral pentru apneea în somn MAD (Dispozitive Advancemet mandibulare)

Apneea obstructivă în somn (OSA) este cea mai răspândită tulburare de respirație în somn la populația adultă și, dacă nu este tratată, rămâne o cauză semnificativă de morbiditate și mortalitate. Terapia cu presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP) este încă tratamentul standard de aur pentru OSA, dar acceptarea și aderarea pacientului sunt adesea slabe din cauza unei multitudini de factori, compromițând astfel succesul tratamentului. Dispozitivele de avansare mandibulară (MAD) au fost propuse nu numai ca terapie de primă linie pentru pacienții care sforăie simptomatic, ci și pentru cei care suferă de OSA uşoară până la moderată sau pentru cei care refuză sau nu tolerează CPAP. Cu toate acestea, o înțelegere îmbunătățită a MAD în ceea ce privește proiectarea, construcția și mecanismele de acțiune este o cerință importantă pentru implementarea cu succes a MAD ca instrument terapeutic.

Mecanismul de acțiune al avansării mandibulare este de a crește calibrul căilor aeriene superioare.

Indicații pentru terapia cu aparat oral de somn

• Pacienți care sforăie

• Sindromul de rezistență al căilor aeriene superioare

• Pacienți cu AOS ușoră care au eșuat terapia de modificare a comportamentului

• Pacienți cu AOS moderată până la severă care au refuzat sau au eșuat terapia cu CPAP sau intervenția chirurgicală

• Malocluzie clasa II

• Pacienții au cel puțin opt dinți pe arcada,

• Pacienţi obezi.

Contraindicațiile pentru terapia cu aparat oral de somn

• Copii și adolescenți

• AOS centrală sau mixtă

• Probleme ale ariculațiilor temporo-mandibulare (ATM)

• Boli parodontale

• Igienă orală insuficientă

• AOS anatomică

• Malocluzie clasa a III-a

• Boala parodontala, pierdere osoasa

• Dinți lipsă, implanturi dentare

Dispozitive de avansare mandibulară (MAD): concepte și mecanisme de acțiune

MAD dezvoltate pentru tratamentul tulburărilor respiratorii de somn sunt dispozitive utilizate în cavitatea bucală în timpul somnului cu scopul de a preveni colapsul dintre țesuturile orofaringiene și baza limbii.

Indicații și eficacitate a dispozitivelor de avansare mandibulară (DAM).

DAM este indicat la pacienții cu AOS ușoră până la moderată și sforăit primar. Cu toate acestea, DAM este, de asemenea, o terapie acceptată pentru pacienții cu AOS severă care nu răspund sau nu tolerează terapiile cu presiune pozitivă a căilor respiratorii (PAP). Tratamentul pentru sforăit ar trebui recomandat pacienților care nu reușesc să ia măsuri conservatoare (de exemplu, scădere în greutate, terapie pozițională și evitarea consumului de alcool) și care solicită tratament suplimentar, ținând cont de raportul risc/beneficiu al acțiunii terapeutice în funcție de starea individuală. Contraindicațiile precum afectarea parodontală și prezența cariilor sau igiena orală deficitară trebuie evaluate în prealabil de către medicul specialist care trebuie să aibă grijă de tratamentele dentare necesare înainte de inserarea DAM. Riscul modificărilor ocluzale sau exacerbarii tulburărilor articulației temporomandibulare trebuie de asemenea luat în considerare și discutat cu pacientul.

Deși MAD este de obicei utilizat ca terapie unică, acestea pot fi, de asemenea, combinate cu CPAP și/sau alte modalități terapeutice pentru un control mai bun al AOS.

EFECTELE SECUNDARE ALE TERAPIEI DAM

Efectele secundare rezultate din tratamentul DAM sunt de natură pe termen scurt și lung.

Efectele pe termen scurt sunt în general ușoare, tranzitorii și apar în decurs de 6 luni de la aplicarea DAM. Astfel de efecte sunt de obicei controlabile de un medic ortodont specializat în probleme de în somn, includ salivațiea excesivă, gura uscată, disconfort la nivelul dinților, iritații la gingii, dureri de cap și disconfort în articulațiile temporomandibulare și la nivelul mușchilor masticatori.

Efectele secundare pe termen lung care apar peste 6 luni luni de la inițierea tratamentului au un prognostic prost și sunt cel mai adesea legate de modificări ocluzale. Printre aceste efecte se numără scăderea inocluziei sagitale și verticale, înclinarea linguală a incisivilor superiori, înclinarea vestibulară a incisivilor inferiori, mezializarea molarilor inferiori și distalizarea molarilor superiori, înghesuirea dinților la arcadelor dentare, mușcătură posterioară deschisă, și scăderea sau lipsa contactelor ocluzale. Modificările dentare se dezvoltă ca urmare a forțelor exercitate de DAM asupra arcadelor dentare superioare și inferioare pentru a menține protruzia, avansarea madibulei și forțele contrarezistente ale maxilarului pentru a le menține în poziția inițială.

Un specialist ortodont calificat trebuie să aibă abilitățile necesare pentru a alege cel mai potrivit dispozitiv, ajusta și gestiona efectele secundare care apar îm timp. Protocolul de tratament DAM ar trebui să înceapă numai după o evaluare medicală bazată pe parametrii standard clinici, fizici și polisomnografici.