DISFUNCȚII ATM
DISFUNCȚII ATM
Ce sunt ATM?
Articulațiile temporo-mandibulare, deseori denumite ATM sunt articulațiile care leagă mandibula de craniu. Avem două astfel de articulații, câte una în fața fiecărei urechi, de fiecare parte a gurii. Se întind în jos până la mandibulă și în sus până la tâmplă. Sunt esențiale pentru o funcționare normală a mandibulei inclusiv activități ca mestecatul și vorbitul corect. Există posibilitatea să vă confruntați cu probleme legate de ATM care să vă afecteze calitatea vieții.
Disfuncțiile articulației temporo-mandibulare (ATM) sunt un grup de probleme clinice care afectează ATM, mușchii faciali și alte structuri asociate. În prezent nu există un standard armonizat pentru clasificarea disfuncțiilor ATM, dar criteriile de diagnostic cele mai folosite au fost confirmate de cercetare. Principalele semne și simptome includ dureri, zgomote sub formă de clicuri, dureri ale mușchilor ofaciali sau masticatori și mișcări anormale ale maxilarului. Disfuncțiile ATM constituie o problemă majoră de sănătate publică, fiind o sursă importantă de dureri cronice faciale, care interferează cu activitățile zilnice. Aceste disfuncții sunt de asemenea asociate deseori cu alte simptome care afectează regiunea capului și a gâtului, inclusiv dureri de cap, simptome ale urechilor, disfuncții ale coloanei cervicale și o postură a capului și o postură cervicală modificată. În mod notabil, sunt depistate semne de disfuncții ale ATM la 60-70% din populația generală, însă doar una din patru persoane este chiar conștientă de simptome.
Etiologiile disfuncțiilor ATM nu sunt încă clare, dar printre factorii cauzatori regăsim anomalii ocluzale, stres psihologic, tratamente ortodontice, microtraumatisme, sănătate și nutriție deficitară, hipermobilitate articulară și aport exogen de estrogen.
Principalele opțiuni de tratament pentru disfuncțiile ATM includ terapia ocluzală, psihoterapia, medicația, terapia manuală și chirurgia. În practică, splintul ocluzal este un dispozitiv mobil, fabricat în general din rășină acrilică și conceput să acopere toate suprafețele ocluzale și uneori incizale ale dinților din maxilarul superior și inferior. Terapia cu splint ocluzal este abordarea clinică cea mai utilizată datorită ușurinței, costurilor reduse și indicației largi.
Terapia cu splint reduce în mod eficient nivelurile de durere la pacienții cu disfuncții ale ATM, reduce frecvența durerii la pacienții cu zgomote sub formă de clicuri în ATM.
Tratamentul difuncțiilor ATM cu splint ocluzal
Atât bruxismul cât și tulburările ATM sunt afecțiuni dureroase tratate frecvent cu ajutorul terapiei cu splint ocluzal.
Splintul sau Gutiera este un dispozitiv care se poartă în gură și este conceput să acopere suprafața mușcăturii.
Utilizarea unui splint de repoziționare pentru ATM poate fi o metodă eficientă de realiniere a maxilarelor și unul din tratamentele cele mai utilizate în problemele de ATM. După ce articulația mandibulară este poziționată corect, veți constata că multe din simptome se vor atenua.
O strategie de tratament solidă a ATM ar trebui să înceapă cu terapia cu splint, pentru că formează baza tratamentului și este o componentă esențială. Este cel mai important instrument terapeutic pentru tratarea diferitelor afecțiuni ale ATM. Splinturile se pot folosi pentru o varietate de scopuri, inclusiv tratarea tulburărilor temporo-mandibulare, stabilizarea ocluziei, prevenirea deteriorării danturii.
Protejarea discurilor articulațiilor temporo-mandibulare de forțele disfuncționale care pot conduce la perforări sau deplasări permanente este un obiectiv tipic al tratamentului cu splint ocluzal. Crearea unei mușcături stabile și echilibrate este un alt scop al tratamentului, împreună cu îmbunătățirea funcției mușchilor mandibulei și eliminarea durerilor asociate.
Durerile și zgomotele de tipul clicurilor la nivel de ATM ar putea indica o problemă mai serioasă și experții în medicină dentară recomandă pacienților să evite aparate care nu fac obiectul unei recomandări din partea unui specialist.
Pentru pacienții cu bruxism nocturn reușita tratamentului depinde nu numai de examinarea detaliată și planificarea completă înainte de reabilitare, dar și de implementarea perfectă a procedurilor chirurgicale cum ar fi reparația crestei alveolare, alungirea coroanei înainte de tratament și aplicarea unui splint ocluzal rezilient după tratament. Dentiștii trebuie să ia în considerare efectele pe termen lung ale reabilitării ocluzale insistând asupra menținerii igienei orale combinată cu monitorizarea și ajustarea regulată a ocluziei. Reconstrucția orală trebuie să răspundă unor cerințe estetice și de funcție orală în același timp.
