TERAPII MIOFUNCȚIONALE ORO-FACIALE

Terapia miofuncțională este “tehnica re-structurării” limbii, buzelor, maxilarului și mușchilor faciali printr-o serie de exerciții specializate și tehnici de modificare a comportamentului.

Scopul este de a corecta și elimina simptomele datorate obiceiurilor disfuncționale orale, care pot afecta creșterea normală, dezvoltarea și funcțiile feței, maxilarelor și a articulațiilor temporo-mandibulare.

Aceste simptome includ respirația orală (pe gură), deglutiția de tip infantil (limba care se interpune între arcade în zona anterioară), scurtarea frenului limbii, postura cu capul spre înainte, scrâșnitul dinților (bruxismul), masticația unilaterală, modele sau poziții de dormit incorecte, suptul degetelor și roaderea unghiilor. Eliminarea acestor obiceiuri poate reduce foarte mult și îmbunătăți problemele afiliate cu disfuncții ale ATM (articulatii temporo-mandibulare) sau cele legate de mușchi, ADHD, alergii, și tulburări de somn și respirație.

Prin terapie miofuncțională, obiceiurile pozitive sunt învățate și consolidate. Aceste obiceiuri includ învățarea poziției corecte de repaus a limbii, păstrând buzele sigilate, închise în orice moment (eliminarea respirației orale, pe gură), învățând cum să ridice și să utilizeze limba în mod corespunzător pentru băut, mestecat, înghițit și vorbit. Limba, buzele și mușchii faciali trebuie să fie într-un echilibru reciproc, iar când există un dezechilibru dezvoltarea normala a arcadelor dentare și a poziției dinților este perturbată.

Timing-ul este foarte important în ortodontie. Poate că ați auzit deja, câte ceva despre aparatele ortodontice miofuncționale în ultimii ani, iar dacă nu vă ajutam noi cu mai multe informații.

Ortodonția miofuncțională cunoscută și ca re-educare neuro-musculară (a musculaturii oro-faciale) reprezintă o modalitate de a promova stabilitatea sistemului stomatognatic. Studiile efectuate de-a lungul anilor au demonstrat relația dintre formă și funcție.

“Cand limba ia contact cu bolta palatină se creeză stabilitate în articulațiile temporo-madibulare (ATM). Dacă acest lucru nu se întamplă, limba rămâne pozționată în arcul mandibular, fie ca urmare a unor probleme ale căilor respiratorii fie ca urmare a folosinței îndelungate a biberonului, suptul degetelor sau unui fren sublingual scurtat, relația dintre funcție și formă este destabilizată.

În timp ce principala funcție a limbii este să protejeze căile respiratorii, poziția de repaus incorectă a limbii va avea o influență negativă asupra dezvoltării cavițătii orale.

În plus dieta modernă bazată pe alimente super-procesate ( alimentele moi duc la diminuarea frecvenței și intensității masticației) și un volum mai mic al cavității orale nu va susține bine căile aeriene superioare iar stabilitatea ATM-urilor și dezvoltarea optimă a aracadelor dentare va fi afectată.”

Specialiștii Ortho Institute ajută pacienții și părinții să devină constienți de problemele existente și să elimine obiceiurile vicioase, educând respirația nazală, închiderea gurii și a buzelor, corectarea masticației. De asemenea lucrează cu pacienții și familia pentru stabilirea unei bune colaborări pe tot parcursul tratamentului pentru a se minimiza disconfortul muscular creat de dispozitivele ortodontice miofuncționale.

“Frenul lingual scurtat contribuie la instalarea unor disfuncții orofaciale și de aceea recomand ca limba și cavitatea orală a nou născutului să fie examinată imediat după naștere ca să vă asigurați că hrănirea, suptul la sân au loc cu ușurință.

Probabil din cauza proliferării și acceptării universale a biberonului, un fren lingual scurat nu este doar trecut cu vederea de către profeșioniștii din domeniul sănătății, dar efectele sale negative nu sunt pe deplin înțelese din păcate.

Scurtarea sau inserarea joasă a frenul lingual are un impact critic asupra funcției normale și dezvoltarea corectă a complexului orofacial. Aceasta nu numai că afectează postura de repaus a limbii, ci și perturbă mușchii limbii, atât intrinseci cât și extrinseci și funcția lor normală.

În cazul în care frenul este scurtat, mușchiul genioglos poate să nu funcționeze în mod normal, și poate avea impact asupra permeabilizării căilor respiratorii iar aceasta contribuie la instalarea tulburărilor de somn. Mai mult decât atât, se poate limita creșterea și dezvoltarea mandibulei înspre anterior cu consecințe nefavorabile certe.”